Sfatul bătrânilor în ale bijuteriei | Galeriile Voicu

Sfatul bătrânilor în ale bijuteriei

În acest articol vă împărtășim sfaturi utile, dar și informații fascinante despre lumea bijutierilor.

Cum am pornit pe drumul bijuteriei?

În primul și în primul rând am făcut un curs de bijutier pentru că voiam să văd dacă îmi place, dacă mi se potrivește și dacă voi rezista la chestii atât de meticuloase.

Am văzut că mi-a plăcut și am decis să mai fac un curs.

Am făcut mai multe cursuri, atât în țară cât și în străinătate pentru a vedea și alte perspective.

Am învățat să lucrez nu doar în metal și în materiale alternative cum ar fi ceara, cum ar fi rășina, plexiglasul, textil, lemn sau carton.

Următorul pas a fost închirierea unui banc de lucru în cadrul unei școli. Acest serviciu îl oferim și noi în cadrul școlii Galeriile Voicu. Mi-am închiriat acel banc de lucru pentru că voiam să am un spațiu al meu unde să pot exersa și în același timp să am acces la niște scule mult mai mari și mai scumpe pe care nu mi le-aș fi permis la acel moment.

După ce am experimentat o perioadă, am ajuns la concluzia că aș vrea să îmi deschid o firmă pentru a putea vinde ceea ce făcusem. Așa că mi-am deschis o firmă cu ajutorul unui avocat. După care m-am dus la ANPC, secția autorizate metale prețioase pentru a îmi lua autorizația de metale prețioase precum și pentru a-mi înregistra poansoanele: cel de titlu și cel de responsabilitate.

Următorul pas a fost închirierea unui mic spațiu care să fie doar al meu unde să ma pot desfășura în libertate și unde să îmi pot testa și încerca puterile, ideile și creațiile.

Concomitent am început să fac research pentru târguri, pentru a vedea ce mi se potrivește și după aceea un mic research pentru parte de finanțare. Am văzut astfel că exista diverse programe de fonduri nerambursabile, am aplicat  și obținut un astfel de fond. Cu ajutorul banilor obținuți mi-am achiziționat sculele și mi-am mărit echipa. În timp mi-am crescut baza de clienți si cea de furnizori și am încercat sa fiu mereu la curent atât din punct de vedere tehnic, tehnologic cat si din punct de vedere al trendurilor din lumea modei.

Sunt bijutier începator, de unde îmi cumpăr argintul pentru bijuterii?

În București există mai mulți furnizori care, bineînțeles, livrează în toată țara. Unii dintre ei ar fi carrus Expert, IPunct și chiar și noi școala Galeriile Voicu sau atelierul J Kult. Avantajul este că dacă alegeți acești furnizori, vă puteți decide singuri profilele, adică grosimea, lățimea, lungimea metalului pe care îl doriți. 

Ce este important atunci când dați o comandă, ca să vă ușurați viața voastră și a furnizorilor este să folosiți denumirile standard și anume: bară pentru sârma aceea care are profil pătrat transversal, pentru sârma care are un profil rotund și placă. 

De asemenea, este foarte important să știți că există și alți furnizori în afară, cum ar fi Cooksongold, care este un furnizor din UK, și de unde puteți obține niște plăci foarte frumoase, lucioase foarte bine înfoliate sau Silvexcraft, furnizori din Polonia pentru tot felul de findings-uri. 

Un alt furnizor important, sunt, bineînțeles, clienții, dar în acest caz este foarte important să verificați metalul și va trebui pentru acest lucru să vă uitați la anumite aspecte, ce le puteți afla pe toate la cursul nostru de verificare a metalelor prețioase. Însă până atunci vă voi da câteva informații foarte utile: 1. puneți magnetul pe fiecare piesă pe care o primiți pentru a vedea dacă este sau nu metal prețios. 2 verificați marca și în al 3-lea rând, dacă piesele au vreo sudură sau ceva care nu seamănă argint, este preferabil să scoateți acea bucată, să o tăiați din piesă.

Ce piese de bijuterie trebuie să lucrezi pentru a vinde.

Aceasta a fost mereu una din întrebările de care mă loveam la început de drum. Deși au fost numeroase momentele când aveam parte de vânzări, au fost, de asemenea, numeroase și momentele când îmi doream foarte tare să fiu remarcată. 

Răspunsul la această întrebare este: contează la fel de mult ceea ce vinzi, cât și cum vinzi. De aceea trebuie să fim mereu atenți la poveste, pentru că noi toți ne dorim să cumpărăm nu doar un obiect, ci și o poveste. 

Pe lângă asta consider că este foarte important să fii atent și la locul unde vinzi, cât și la momentul din an în care vinzi. De exemplu, există 3 categorii unde poți să vinzi: poți să vinzi la târguri, pe online sau la tine în atelier/showroom.

Dacă vinzi la târguri, este foarte important să participi înainte ca și vizitator la unul din târgurile la care ai vrea să participi ca expozant pentru a putea observa care este profilul cumpărătorului.  Din experiența mea, târgurile care nu au profil dedicat doar de bijuterii, ci și unul combinat cum ar fi de accesorii de tot felul sau haine, la aceste tipuri de târguri se pot vinde piese până în 200 RON și evident, există și excepții. Pot fi vândute și piese mai scumpe, dar în general cam asta este marja.

Dacă vinzi în online, te poți adresa unei clientele mult mai largi și pot să vinzi mai multor game de clienți, dar este foarte important să îți împarți bijuteriile pe colecții. Vei face astfel o parte din muncă clienților care vin să te viziteze în online.

Și ultima categorie, vânzarea la tine în atelier. Deja aici jumătate de muncă este făcută, deoarece clientul a decis să facă primul pas să ajungă la tine în atelier. Ceea ce vinde mai departe este relația pe care o creezi tu cu clientul respectiv, cu oaspetele tău.

La ce târguri de bijuterie să particip?

Aș evita toate toate târgurile care sunt la prima ediție, exceptând, bineînțeles, cazul în care organizatorul este o vedetă TV sau o persoană care are o agenție media. Chiar și în acest caz, majoritatea târgurilor au de obicei un event făcut pe Facebook. Trebuie să te uiți la participanții care vor veni la acel event. Dacă sunt prea puțini, nu vei avea cum să prezinți piesele și atunci te vei simți deprimat, obosit și blocat timp de 2 zile. Nu este deloc o experiență plăcută.

Dacă îți alegi un târg recunoscut, trebuie să fii foarte sincer cu tine și să te decizi ce fel de bijuterie vrei să faci și ce fel de bijuterii îți place să faci. Dacă preferi să faci o bijuterie contemporană, de autor sau dacă preferi să faci o bijuterie comercială. Sau dacă te duci înspre direcția de fine jewelry. Pentru bijuteria fine jewelry, eu personal nu știu să existe un târg dedicat la noi în țară. 

Dacă te duci înspre bijuteria de autor, bijuteria contemporană, atunci îți recomand să alegi unul dintre cele 2 târguri care sunt de profil, sunt târguri doar pentru acest tip de bijuterii și acestea sunt în general Autor și Romanian Jewelry Week. Ăn acest caz, este important să-ți organizezi piesele de bijuterie pe colecții. Dacă decizi să faci bijuterie comercială, atunci sunt mai multe tipuri de târguri și poți să-ți alegi târguri care nu au doar bijuterii, târguri mixte. Cel mai cunoscut târg de acest gen este târgul Dichisar. 

Oricare ar fi târgul la care te decizi să participi, sfatul este același: vizitează-l ca și cumpărător sau pur și simplu, ca și vizitator înainte de a expune și vezi și care sunt cumpărătorii care este targetul, dar vezi și care sunt expozanții. Și apoi vei decide în care categorie vrei să te incluzi.

Externalizarea procesului de creație a bijuteriilor

Alte întrebări pe care le aveam la început de drum erau: Unde îmi țintuiesc pietrele? Cum îmi gravez un simbol pe o piesă de bijuterie? Unde îmi pot aurii o piesă? Unde îmi pot face o sudură mai complicată, fără de care să nu pot termina piesa? Unde îmi pot da un print 3D? Dacă am nevoie să fac piesele în ceară unde le pot turna și la ce costuri? Dacă am resturi din aur și un argint, ce fac cu ele, unde le pot da la rafinat?

Cam orice parte a unui proces de creație poate fi externalizată. Adevărat, este ideal să le faci tu pe toate, dar rareori este realizabil. Chiar și atelierele mai mari preferă să externalizeze anumite părți pentru care costurile ar fi mult prea mari. Răspunsul la întrebările de mai sus și majoritatea proceselor pot fi externalizate la unele dintre următoarele ateliere: pot fi externalizate în cadrul atelierelor noastre J Kult, pot fi externalizate în cadrul atelierelor Simonei Gîrbou, anumite procese pot fi externalizate la Jewls District, la Carrus Expert sau la Ipunct. Fiecărora dintre cei de mai sus, le puteți cere o listă cu prețurile pentru serviciile pe care le oferă.

Mărci și tipurile de marcare ale bijuteriilor

Fiecare piesă pe care un creator sau un bijutier o creează și o vinde pe piața românească are nevoie de 3 mărci. Marca de titlu, marca de responsabilitate și marca statului. 

Prima marcă, marca de titlu atestă materialul din care este creată bijuteria. Aceasta poate fi: 925 pentru argint, 585 pentru aurul de 14k, 750 pentru aurul de 18k și așa mai departe.

A 2-a marcă, cea de responsabilitate, atestă atelierul în care a fost creată piesa această. Marcă se obține de la ANPC. În funcție de numele designerului, al atelierului sau de preferințe și de obicei este o combinație de litere sau de litere cu cifre, toate încadrate într-un oval, într-o elipsă, dreptunghi sau cerc. Primele 2 mărci aparțin designerului sau creatorului și acesta va fi responsabil pentru aplicarea lor. Marcarea, adică aplicarea acestor mărci poate fi realizată ori cu ajutorul poansoanelor, ori prin gravare. În cazul în care se preferă marcarea pieselor prin gravare laser, atunci la secția ANPC- metale prețioase trebuie depusă o plăcuță din alamă, din metal comun sau cupru cu o mostră a mărcii dumneavoastră. Marca care există pe plăcuță de metal comun, va trebui repetată identic pe fiecare piesă pe care o duceți la ANPC. Această marcare are avantajul de a evita deformarea sau amprentarea pieselor în cazul bijuteriilor delicate. 

Moment publicitar, atelierul J Kult oferă acest serviciu de marcare și gravare a bijuteriilor pentru mai mulți creatori de bijuterii.

Și ajungem la și la ultima marcă, cea dea 3-a, marca statului, Marca ANPC. Această marcă este pusă de către ANPC și practic, atestă veridicitatea primelor 2 mărci.

Cum colaborezi cu o galerie?

Ca să poți colabora cu o galerie, sunt, din punctul meu de vedere, 2 metode majore. Prima variantă ar fi aceea de a te expune cât mai mult unor târguri de profil de bijuterie, despre care știi că sunt vizate de curatori sau de reprezentanți ai anumitor galerii. Poți găsi astfel de târguri atât la noi în țară, cât și peste hotare, în general, în capitalele țărilor din Europa și nu numai.Șansele să găsești reprezentanți ai anumitor galerii sunt mai mari la târgurile de profil, adică la târgurile de bijuterie, pentru ceea ce ne privește decât la târgurile mixte.

A 2-a variantă ar fi aceea în care îți poți face un portofoliu frumos și complet, atât fizic, cât și în format electronic și îl trimiți galeriei pe care ai pus ochii. Nu aștepți, însă răspunsul ci îi suni tu. Ba chiar mai mult, atunci când pui mâna pe telefon să îi suni vorbești cu ei și programezi și o întâlnire, iar la această întâlnire te vei prezenta și cu portofoliul fizic și le vei expune și de ce este un motiv foarte bun pentru ei să te aleagă pe tine ca artist în cadrul galeriilor.

Cum auresc bijuteriile?

Daca vreau sa auresc piesele, trebuie sa imi cumpar baie de galvanizare? Sau exista o varianta super simpla si ieftina de creion special pt asta?

Orice piesa din argint poate fi acoperita partial sau total cu aur prin procesul de galvanizare. 

Placarea cu aur poate fi totală, in cazul in care toata piesa este scufundara intr-o baie de galvanizare si acoperita peste tot cu aur, sau partiala: in cazul in care doar anumite parti vor fi placate, cu ajutorul unui creion de aurire. 

Aurirea in baie va fi mereu mai rezistenta si mai uniforma. Aurirea cu ajutorul creionului are sanse mari sa iasa mai intunecata, mai patata. 

La furnizorii din tara preturile sunt foarte similare pentru o baie mica de aurire sau pentru un creion de aurire: aproximativ 3000 ron un creion si 4000-5000 o baie.

Nu trebuie sa ignorati insa si costurile auxiliare, care se pot ridica destul de sus: 

  • Creionul de aurire
  • Substanta de  aurire,
  • Varfurile de creion
  • Baia de aurire
  • Solutie de degresarea si cea de aurire

Exista si o veste buna: pentru baia de aurire puteti gasi corpul la magazinele de componente electronice ( sursa de alimentare si cu cablurile cu cleste), la un pret mult mai scazut de 300-400 ron. Raman insa restul elementelor de cumparat din magazine dedicate.

Vreau sa invat sa fac bijuterii. Ce cursuri trebuie sa urmez?

Parerea mea este ca e mult mai simplu sa faci un curs de început sub indrumarea unui profesor, formator, maestru, etc decat sa fii autodidact. Pe langa faptul ca ai pe cineva care sa iti arate unde gresesti si sa te ajute sa câștigi astfel timp, poti afla si multe alte informatii conexe, cum ar fi furnizori de diverse tipuri sau alte ponturi descoperite cu ajutorul experientei instructorului. In plus, cele mai multe filme din online sar peste etape esențiale sau le comprima din varii motive. 

Revenind: recomand deci alegerea unui curs de incepator metal sau prelucrare a cerii, dupa care recomand cu putere sa:

– iti iei minimul necesar de scule si sa 

– Exersezi acasa. Sau cel mult sa-ti inchiroezi un banc de lucru in cadrul unei scoli

Cred ca e nevoie de minim cateva luni in care testezi, inveto, gresesti inainte de a trece la un alt curs. 

Dupa terminarea unui curs de incepatori mereu le recomand cursantilor mei sa exerseze acasa, sa adune mai multe intrebari, nedumeriri si situatii si sa isi programeze o zi de practica alaturi de un profesor, pentru a le rezolva.

Abia dupa aceea cred ca e timpul sa faci un curs de specializare in care sa inveti o tehnica noua, cum ar fi tintuirea pietrelor, filigranul sau mokume gane.

Cred ca daca ai facut suduri la cursul de incepatori, nu trebuie sa mai faci un curs ca sa faci suduri mai complicate. Trebuie doar sa exersezi, sa-ti folosești răbdarea, imaginatia si a treia mana. Si mai cred ca daca ai sudat argint si alama, nu ai nevoie de un curs special sa inveti sa sudezi aur. Diferentele sunt prea mici. Tot ce iti trebuie este: aur, lipitura de aur si atentie. Dar asta e doar parerea mea… 

Ce cursuri de bijutieri recomand în străinătate

Eu personal am urmat cursurile a două școli din străinătate, însă în funcție de ceea ce îți dorești există multe alte categorii de școli care pot fi urmate. Pe mine m-a interesat partea de bijuterie conceptuală, bijuterie contemporană pe de o parte și ceramica pe cealaltă parte. Pentru partea de bijuterie conceptuală am ales școala de bijuterie contemporană Alchimia din Florența. Acolo am învățat să gândesc o colecție și să lucrez în materiale alternative. Experiența a fost inedită, foarte, foarte diferită de tot ce experimentasem până atunci. Și bonus școala te ajută să îți găsești și un loc de cazare pe durata cursurilor la prețuri foarte ok. 

Pe scurt, în prima zi de școală, ajunsă acolo am fost trimisă la plimbare pe străzile Florenței pentru a-mi alege un element de arhitectură care îmi place foarte tare și pe care să il fotografiezi din diferite unghiuri. Următoarea etapă a fost cea a descompunerii acelui element în diverse bucăți și a reconstruirii lui în diferite materiale alternative. Am învățat ce înseamnă să lucrezi în rășină, în plexiglas, în carton, în textil și în fier. 

Sentimentul de întrajutorare și de solidaritate a fost de asemenea un lucru foarte fain diferit acolo, în sensul că în fiecare pauză cursanții sau participanții se adunau în curtea interioară a școlii și făceau schimb de informații. Tot felul de informații de la detalii tehnice până la furnizori găsiți sau descoperiți în Florența. Nu conta dacă erai un cursant venit să stea acolo doar 2 săptămâni sau un masterand venit să stea câteva luni bune sau chiar ani, toata lumea schimba informații si venea in ajutorul celorlalți cu sfaturi. Perioada minimă de participare era pe atunci de 2 săptămâni , iar site-ul pe care puteți găsi toate informațiile acestea este Alchimia.it. Recomand cu drag aceasta experiența atât pentru detalii tehnice si stilistice pe care le puteți afla acolo cat si pentru prieteniile care se pot lega acolo. 

După cum spuneam o a 2-a  școală a fost 137 degrees din Barcelona. Această scoală este creată de o ceramistă, o româncă, și aici poți învăta tot ce ține de prelucrarea lutului, a porțelanului, a ceramicii în general. Și pe atunci școala oferea pe lângă cursuri și posibilitatea de a-ți închiria o masa de lucru. Și bineînțeles și accesul la cuptoarele de ardere. Am plecat la drum cu ideea că acest curs va fi doar o altă tehnică pe care o voi adăuga ușor, din mers, cunoștințelor mele de creare de bijuterii. M-am înșelat masiv. 

Ceramica este cu totul o altă poveste. A trebuit în primul rând să îmi adaptez gândirea de la micro bijuterie la macro: farfurii, căni sau chiar obiecte decorative. A urmat apoi tipurile de materiale de lucru foarte, foarte diferire între ele. Atât din punct de vedere al prelucrării, cât și din punct de vedere al consistenței sau al rezultatului finit. 

Diferența dintre lut și porțelen, etapa glazurării și multiplele arderi m-au luat și ele prin surprindere. Dar partea cea mai intensă a fost de fapt așteptarea. Și faptul că poți afla dacă pacientul a supraviețuit, adică dacă piesa a ieșit sau s-a crăpat, s-a spart, abia a 2-a zi după ce obiectul va ieși din ardere de la cuptor. 

Întoarsă în țară, în atelierul meu am ajuns la concluzia că nu voi face invenstițiile necesare pentru a urma această cale, aceea a creării bijuteriilor din ceramică și că mă voi focusa în continuare pe metal. 

Consider însă că participarea la acest curs a fost un mare plus pentru mine, deoarece m-a ajutat să-mi schimb un pic gândirea și să văd și din altă perspectivă procesul de producție pentru creare de bijuterii.

Gestionarea reclamațiilor și a retururilor în cazul bijuteriilor.

Da, știu, este o etapă care nu ne place, dar cred că este inevitabilă în viața oricărui artist. Este de asemenea și foarte importantă în a construi o relație de încredere cu clienții tăi. Cel mai important este să avem de la început o politică foarte, foarte clară a prețurilor și a retururilor. Această politică trebuie să includă termenele în care sunt acceptate retururile, starea produselor care vor fi returnate și, de asemenea, modul în care vor fi rambursate costurile. 

Când vei primi o reclamație, un prim pas foarte important este să asculți clientul, deoarece el are nevoie de validarea emoțiilor lui și de crearea unei relații cu tine mai presus chiar decât de rambursarea sau returul propriu-zis. Aceasta va fi etapa în care vei confirma primirea reclamației și oferirea unui timp estimativ pentru soluționarea problemei. Trebuie să analizezi cu grijă fiecare caz în parte și să găsești o soluție care să fie benefică atât pentru client, cât și pentru afacerea ta. Soluția poate fi o reparație gratuită, un discount sau un voucher pentru o achiziție viitoare sau poate fi chiar înlocuirea produsului. 

De asemenea, e foarte important să documentezi fiecare caz în parte pentru a vedea pe viitor dacă există o problemă recurentă și a încercat să o soluționezi. Și nu în cele din urmă e important să vezi fiecare feedback negativ ca pe o posibilitate de creștere și de îmbunătățire a ta și a afacerii tale.

Cum iti creezi o colectie de bijuterie?

Cum să îți creezi o colecție, câte piese trebuie să aibă o colecție, cum o creezi și unde o expui?

Am împărțit răspunsul în mai multe etape. În primul și în primul rând, definirea unei teme sau a unui concept pentru colecție este esențială. Aceasta poate fi inspirată dintr-o varietate de surse: natură, artă, istorie sau chiar teme personale. Această temă te va ghida și în formarea numărului de piese din colecție. 

A 2-a etapă ar fi deciderea numărului de piese dintr-o colecție. Colecțiile pot fi colecții mici, care să aibă între 10-20 de piese sau colecții foarte mari, care să aibă de la 50-100 de piese. Numărul de piese dintr-o colecție poate fi decis de diverșii factori, cum ar fi bugetul, capacitatea de producție, locația unde vei expune sau chiar obiectivele expoziției. 

De asemenea, este important să luați în considerare și tipul bijuteriei atunci când vă gândiți la numărul de obiecte de același fel produse, de exemplu, cerceii și inelele sunt deoseori mai mult mai populare decât restul bijuteriilor, decât o broșă sau decât un pandantiv.

Un alt aspect bun de luat în seamă este crearea de seturi. Seturile sunt încă la modă, în condițiile în care conceptul și ideea din spatele lor sunt inovatoare și avangardiste. Acestea pot apela la acel client care caută un cadou al cărui look trebuie să fie unitar. 

O altă etapă la începutul realizării unei colecții este crearea de prototipuri și cererea de feedback. Înainte de producția finală, realizați un prototip și cereți feedback-ul unor colegi prieteni, clienți sau chiar mentori. Veți avea astfel, avantajul de a ști dacă este o idee bună sau dacă este nevoie de anumite modificări. 

Odată terminată, colecția vine etapa promovării, o etapă foarte importantă care ar trebui să înceapă cu fotografierea pieselor, iar după aceea organizarea unui eveniment de lansare. Colecția poate fi lansată atât în cadrul atelierului, cât și cu ajutorul sau colaborarea unei galerii de artă sau altor tipuri de expunere.

Care este diferența dintre un curs de începător în ceară versus un curs de începător în metal?

Sunt 2 tehnici total diferite, cu rezultate foarte diferite și, bineînțeles, cu bijuterii foarte diferite. Cursul de la ceară la argint presupune prelucrarea manuală a cererii prin picurare, topire, prelucrare manuală, frezare, pilire, realizând astfel o piesă care va fi îmbrăcată ca într-un fel de haină de ghips, această haină va fi băgată la cuptor, timp în care ceara se va topi de tot. După aceea, în locul cerii se va turna metalul. Acest metal poate fi argint, aur, cupru, alamă și chiar și platină. Bineînțeles, nu într-un curs de începători. Piesei astfel obținute i se vor tăia tijele de turnare, tijele prin care a intrat metalul în piesă, iar după aceea va fi finisată. Prin finisare înțelegem că va fi degroșat locul prin care a intrat metalul în piesă, va fi șlefuit, după care se vor reface eventuale texturi care au fost șterse cu această ocazie, iar în final se poate auri total sau parțial sau oxida. 

Avantajele acestei tehnici sunt că sunt anumite pietre care se pot monta direct în ceară și care pot rezista la temperaturi de turnare ale metalului, cum ar fi diamantele, rubinele sau safirele. Un alt avantaj ar fi faptul că prin această tehnică se pot crea modele foarte organice cu volumetrii deosebite. 

Dezavantaje. Printre dezavantaje ar fi riscul ca aceasta tehnica implica existenta unor mici defecte care sunt rezultate atât ale prelucrării manuale ale cerii, cât și ale procesului de turnare. Șansa de a obține unghiuri drepte sau linii drepte sunt aproape egale cu zero. Și ca un ultim dezavantaj ar fi faptul că aceste piese vor avea o greutate ușor mai ridicată decât dacă ar fi construite direct în argint. Precum și aproape imposibilitatea de a turna suprafețe mari și subțiri de metal prin această tehnică.

Pe de altă parte, un curs de prelucrare manuală a metalului poate conține în funcție de durata lui, de la formarea aliajului, de exemplu, aliajul de argint 925, până la turnarea metalului, laminare, traforare, îndoire, ciocănire, pilire, frezare și multe, multe alte tehnici. Scopul unui astfel de curs este de asemenea, crearea unei piese la final, a unui pandantiv, a unei perechi de cercei sau a unui inel. 

Avantaje. Autonomie crescută, deoarece nu depinzi de un atelier pentru crearea unor piese. Realizarea unor piese cu unghiuri și linii drepte. Piese mult mai ușoare decât cele create din ceară și realizarea mult mai ușor a unui finisaj de tip luciu unei oglinzii.

Ca dezavantaje ar fi faptul că este mai greu să obții forme organice. Există un cost inițial mai ridicat datorat sculelor de care ai nevoie. Și, bineînțeles, este mult mai greu să repare o greșeală în metal decât o greșeală în ceară.

Greșeli făcute de bijutieri începători

Prima greșeală ar fi încercarea de a desface sau de a scoate o bucată de metal cu ajutorul unei pile fine. Rezultatul ruperea vârfului pilei.

Greșeala numărul 2. Încercarea de a prinde o bucată de metal incandescent cu o pensetă foarte, foarte subțire. Ce se va întâmpla? Vârful pensetei se va încălzi și se va îndoi în exterior. Continuarea ar fi că vom încerca să o îndreptăm cu un clește și. Cel mai probabil vom reuși să rupem unul dintre capete.

Greșeala numărul 3, încercarea de a lamina cu un laminor electric, o bucată foarte mică de metal pe care să o prindem într-o pensetă. Șansele sunt foarte mari ca laminorul să prindă și penseta și să o deformeze.

Greșeala numărul 4. Utilizarea altor tipuri de pensete, exceptând cele din titan sau oțel inoxidabil atunci când încercăm să luăm piesa de bijuterie din vitex. Rezultatul? Vom colora cu roz o depunere de oxid de fier bijuteria pe care vrem să o scoatem din vitrex.

Greșeala numărul 5. Există 2 tipuri de a încălzi vitrexul, 2 tipuri principale. Folosirea unui vas de yena pe o plită cu termostat sau încălzirea la flacără într-un ibric. Când vom cumpăra ibricul, este foarte, foarte important să plecăm la cumpărături cu magnet, deoarece vrem un ibric de care magnetul să nu fie atras.

Greșeala numărul 6. Dacă folosim vasul de yena, este foarte important să turnăm vitrexul În în momentul în care vasul este rece, pentru că dacă deja vasul s-a încălzit și turnăm vitrexul, aceasta îi va face un șoc termic vasului, care se va sparge.

Greșeala numărul 7. În momentul în care nu folosim vitrex ul, este foarte important să închidem plita, deoarece vom evita astfel deteriorarea și evaporarea substanței.

Greșeala numărul 8. Evitarea șocurilor termice asupra pietrelor. Este într-adevăr posibil să mărim sau să micșorăm un inel care conține un diamant sau un safir sau un rubin, însă după aceea, cu siguranță nu avem cum să îl băgăm direct în apă, în vitrex sau în alcool, dacă vrem să păstrăm piatra intactă.

Greșeala numărul 9. Decălirea unei bucăți mai mari de metal, răcirea ei automată în apă și pe urmă punerea ei la loc fix în locul unde am decălit-o. Sunt șanse foarte mari să se reîncălzească și bucata de metal proaspăt de călită.

Greșeala numărul 10. Este foarte important în cazul în care lucrați cu un pistol de lipit sau un aparat mic de lipit, după ce ați decălit sau ați sudat o anumită parte din placă, să nu puneți acel pistol de lipit sau aparat fix în aceeași loc unde ați de călit pentru că se încinge plasticul și există riscul unei explozii.

Greșeala, numărul 11. Este foarte important ca atunci când lucrezi cu o bucată de argint pe care ai decălit-o, cu o bucată de metal pe care ai decălit-o, să o ștergi foarte, foarte bine înainte de a utiliza pe ea un laminor, o pilă sau un ringhel, pentru că acestea sunt scule care pot rugini la contactul cu apa.

Greșeala numărul 12. Folosirea de poansoane rotunde de mărime potrivită pentru cubul de emisfere. Dacă vom folosi un poanson mai mare decât jumătatea de calotă, atunci sunt 2 probleme. 1.Vom amprenta poansonul, astfel încât în timp nu vom mai putea lucra cu o calotă frumoasă și 2 ne vom strica și bucata de metal pe care vrem să o lucrăm.

Și greșeala numărul 13 și ultima este că perlele nu au voie în vitrex, smaraldele nu au voie în sonorex și chihlimbarul nu are voie în șlefuirea cu ace.

Despre sudarea metalului în bijuterie

Există mai multe tipuri de sudură însă vom vorbi despre cele mai des întâlnite dintre ele și anume sudura clasică, sudura la flacără și sudura laser sau la puk.

Sudura clasică la flacără dacă este făcută cum trebuie este atât de rezistentă ca și cum piesa ar fi dintr-o singură bucată, fără nicio sudură.

Etapele sunt: curățarea cât mai bine a suprafețelor ce urmează a fi sudate, după aceea punerea în contact, ba chiar într-o mică tensiune dacă se poate a celor 2 suprafețe ce urmează a fi sudate, adăugarea unei substanțe care ajută la sudură, în sensul că decapează foarte bine suprafața care urmează a fi sudată și de asemenea împiedică oxidare excesivă a acesteia. De obicei această substanță este boraxinul sau fluxul. Imediat dupa sudură această substanță trebuie îndepărtată, deoarece se transformă într-o peliculă sticloasă, deosebit de dură, care poate dăuna zimțior unei pile sau rolelor laminorului. Urmeză partea cu lipitura. Lipitura este acel material care unește cele 2 suprafețe ce vor veni în contact. De obicei lipitura este făcută din același material ca și suprafețele, ca și restul bijuteriei. Dacă de exemplu sudăm o piesă de argint 925 și lipitura va fi din argint insa de o puritate usor mai slaba. De ce e important să fie dintr-o puritate mai slabă? Pentru a se topi si a  curge înainte de topirea piese, de topirea bucăților care trebuie sudate.

Exista 3 tipuri de lipituri pentru argint și anume lipitura dură, lipitura medie și lipitura moale.

Lipitura moale este lipitura care curge cel mai repede și mai simplu, dar care este și cea mai puțin rezistentă. De aceea este ideal de folosit la finalul unei suduri complexe cu mai multe lipituri, iar ea va fi pusă doar pentru a adăuga un ultim element în care însă nu va suferi foarte multă presiune de-a lungul purtării.  

Lipitura fiind dintr-un material ușor mai slab, va avea tendința să oxideze. De aceea, cel puțin pentru lipitura de argint, este foarte important ca înainte de fiecare folosire să o dăm un pic pe șmirghel pentru al scoate oxidul din ea și de abia după aceea, o tăiem bucățele și o folosim la lipire.

Un alt punct pentru a ajunge la o curgere bună și la o lipire bună cum mă întrebați voi era faptul că trebuie să încălzești toată piesa omogen și de abia pe urmă să vii și să insiști cu flacăra în punctul de lipire. Când insiști cu flacăra doar în punctul de lipire, atunci restul piesei va fura din căldură și procesul va dura foarte mult. Se va oxida în locul de lipire și poate chiar nici nu va curge ca lumea lipitura.

Referitor la punctul de topire al lipiturii, aceasta diferă foarte mult, diferă în funcție de suprafața pe care o punem, de grosimea piesei care trebuie lipită, ba chiar de tipul de material. Bun și acum că am terminat cu partea de lipit. După aceea va trebui ca toată piesa să fie curățată într-o substanță care se cheamă vitrex. Această substanță va decapa și va curăța partea oxidată și va fi etapa dinaintea șlefuirii.

Sudura la laser. Acest tip de sudură este foarte, foarte util în cazul în care avem o piesă foarte sensibilă. O piesă unde există o piatră care nu rezistă la temperaturi înalte, căruia i s-a rupt o gheruță, Sau o piesă foarte subțire cum ar fi un lănțișor foarte finuț sau o pisă care are email. 

Acest tip de lipitură desi poate fi folosită și pe suprafețe foarte mari este ideal în locuri micuțe pentru suduri mici și este de asemenea o idee bună să fie folosită în cazul în care avem o piesă care a ieșit din turnare cu pori și dorim să astupăm, adică să încărcăm acei pori cu material. Sudura la laser este o sudură în punct, care se desfășoară punct după punct și astfel cele 2 suprafețe puse în contact se îmbină și se topesc una de cealaltă. 

Toata operațiunea se desfășoară la microscop, deci este nevoie de un pic de timp înainte pentru a obișnui ochiul cu tot procesul. Suprafețele care urmează a fi lipite trebuie să fie foarte curate și foarte bine puse în contact una cu cealaltă. De asemenea intensitatea razei laser trebuie bine calibrată cu grosimea materialului ce urmează a fi sudat, cu mărimea piesei, deoarece dacă este prea puternic riscăm în loc să lipească piesa să treacă direct prin ea.

 În urma sudării la laser rămâne o zonă mai întunecată. Această zonă poate fi doar afumată sau poate fi oxidată. În funcție de intensitatea ei o putem curăța fie cu o perie din fibră de sticlă, fie prin șlefuire. 

Avantaje:

Acest timp de sudură poate folosit acolo unde sudura la flacără ar fi periculoasă. De asemenea, necesită un timp  de curățare după lipire mai scurt. Iar un alt avantaj ar fi faptul că este ușor de folosit în locuri greu accesibile sau foarte înguste unde este dificil să folosim flacăra. 

Dezavantaje:

Rezistență mai scăzută decât cea a sudurii cu flacăra. Un alt dezavantaj ar fi faptul dacă nu folosim intensitatea corectă putem să distrugem piesa în loc să o sudăm, De asemenea dacă suntem foarte aproape de o piatră și raza laser atinge și piatra evident aceasta va fi stricată.

Mituri despre metale și pietre prețioase

  1. Aurul, indiferent de culoarea lui are aceeași valoare bazată pe puritatea lui, pe caratajul pe care îl are. În momentul extracției aurul de 24k are culoarea galben. De asemenea, prin aliere se pot obține culorile alb sau roz. Această aliere îi scade bineînțeles caratajul și îl duce la 14k sau 18k. Deci puritatea lui depinde de cantitatea de aliaj și nu de culoare. Alegerea între aceste tipuri de culori depinde mai mult de preferințele personale, precum și de diverse trenduri în modă. Tot acești factori determină și ușoare diferențe dintre bijuteriile din aur alb, roz sau galben.
  2. Perlele de cultură nu sunt naturale. Perlele de cultură sunt de fapt din punct de vedere biologic naturale, deoarece sunt create în interiorul scoicilor. Fiind însă formate de acestea ca urmare a introducerii deliberate a unui corp străin. Diferența dintre perlele naturale sau de captură și cele de cultură este de fapt intervenția omului. Deși din punct de vedere estetic și calitativ pot fi foarte asemănătoare unele cu celelalte.
  3. Platina și aurul sunt  de fapt același lucru. Nimic mai fals! Platina și aurul sunt de fapt 2 metale cu proprietăți fizice și chimice foarte diferite. Platina este mai rar întâlnită decât aurul și este mai densă. Fiind de asemenea mai rezistentă la zgârieturi și coziuni. În bijuterii, atât aurul alb cât și platina pot fi folosite separat sau împreună. Bijuteriile din platină nu au în general nevoie de placarea cu rodiu pentru a obține acea strălucire, pe când cele din aur alb în funcție de aliajul din care au fost făcute, ai nevoie și de un start de rodiu.
  4. Aurul nu oxidează. Aurul de 24k, într-adevăr este foarte rezistent la oxidare și la coroziune. Cu toate aceastea, bijuteriile din comerț sunt de cele mai multe ori făcute din aliaje de 14k sau 18k. Metalele conținute în aceste aliaje pot oxida, se pot înnegri sau se pot mătui.
  5. Argintul s-a înnegrit a 2-a zi după purtare deci nu este argint adevărat. Nimic mai fals! Argintul din bijuterii are și el în compoziție și alte aliaje. Cel mai frecvent întâlnit este cuprul. Cuprul va oxida în contact cu foarte multe elemente. Poate oxida în contact cu umezeala din aer, cu aciditatea pielii sau cu diverse componente din spray-uri, creme sau săpun. Acest proces nu identifică falsitatea argintului, ci este doar un proces natural de comportare a bijuteriilor din argint 925.

Scroll to Top